Zig-zag din vîrf de scobitoare

„Îmi voi pune coji de portocală la us­cat”, hotărăște Mihaela și își trage por­ția de ceai lăsat la infuzat mai a­p­roa­­pe. În jurul gîtului poartă un colier care ref­lectă mici sclipiri și așa aflu că e prin­tre primele accesorii pe care le-a mode­lat, iar pentru că-i „poartă noroc”, a re­fu­zat să-l vîndă.

Fiindcă mereu i-au plăcut o­biec­te­le lucrate manual și a fost în căutare de cer­cei sau pandantive noi, a început prin a le cumpăra de la alții, iar mai apoi a în­cer­cat de una singură să asorteze nuan­țe­le pastelate. „Am și ars vreo două tă­vi cînd m-am apucat, pentru că foloseam plas­tilină obișnuită”, zîmbește Mi­ha­e­la, iar privirea îi e ațintită asupra șer­ve­­țelului, pe care-l întoarce de pe-o par­te pe cealaltă. Și cînd acesta capătă forma unui păun imaginar, îl ridică într-o mî­nă iar cu cealaltă îi înfoaie penele, „păcat că n-am răbdare și pentru origami, ce fac eu este dintr-o argilă polimerică”. Cum șer­vețelul e lăsat la locul său pe masă, lec­ția despre lucrul handmade se în­drea­ptă că­tre inelul pe care-l poartă. Cu petale al­bas­tre și mij­loc por­tocaliu, Mihaelei i-a tre­buit aproximativ un sfert de oră pentru a-l realiza. Cînd par­tea de mo­delat se sfîrșește, florile, bu­bu­ruzele sau fruc­tele sînt așezate în ta­vă și coapte vreo ju­mătate de oră”. Apoi cîn­d figurinele rea­lizate cu „o scobi­to­a­re și propriile mîi­ni” se ră­ce­sc le sînt atribuite tortițe, ca­dre de inel sau pandantiv și „finisate cu un lac special”.

În ajutor i-a venit Tudor, prietenul său, cînd nu reușea să refacă un accesoriu și „el îmi explica, iar de multe ori modelam împreună”. El a încurajat-o să pornească afacerea pe blog, cel care i-a și adus Mihaelei cele mai multe co­men­zi în mediul virtual, pe care și le-a no­tat într-o agendă și așa îi ține minte pe toți cei care au cumpărat cîte ceva de la ea, „iar dacă aveau să revină puteam să-i întîmpin cu ceva nou”. Macii, tran­dafirii, cireșele, fluturii sau elefănțeii au călătorit pînă în fiecare județ din ța­ră, dar și pe la tîrguri cu acest specific. La as­tfel de întîlniri ale artizanilor, la care par­ticipă ori de cîte ori are ocazia, tî­nă­ra face schimb de idei. Iar de multe ori „simt că vorbim aceeași limbă”, pentru că mo­delele nu le-ar putea copia unii de la al­ții, „fiecare vede și modelează diferit, chiar dacă e vorba despre același o­bi­ect”.

Folosind prilejul zarvei produse de zdrăngănitul paharelor și al cănilor, a­lă­tu­ri de vocile unor nou-veniți, șer­ve­țe­lul uitat devine acum model pentru un vi­i­tor papion. Ușor, fata îl așază mîndră pe gura cănii sale de ceai. Iar cînd ne ri­di­că­m de la masă, își amintește de bă­ia­tul care a cumpărat pentru prietena sa 15 pe­­rechi de cercei, „fiindcă niciodată nu avea destui”.

Mădălina MORARU

http://www.opiniastudenteasca.ro/v1/index.php?option=com_content&view=article&id=226481%3Azig-zag-din-virf-de-scobitoare&catid=2189%3Areportaj&Itemid=1

Publicat on Noiembrie 21, 2012 at 21:35  Comments (1)  

The URI to TrackBack this entry is: https://madebychitu.wordpress.com/zig-zag-din-virf-de-scobitoare/trackback/

RSS feed for comments on this post.

One CommentLasă un comentariu

  1. Multumesc fumos Madalina pentru vorbele frumoase!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: